"SANTA MARIA MAGGIORE" este un port din care a ridicat pânzele îndrăzneţ Gabriel Dorobanţu, un port pe care îl găsim în atlasul geografic al anului 1993, mai mult necunoscut, al cărui promontoriu a fost atins de căutătorii de muzică de calitate.
Vedeţi, destul de rar publicul află dintr-o evocare fugară, în general a interpretului cântecului, câte un amănunt din povestea care naşte cântecul. În lipsa oricăror alte surse de informare decât piesa în sine, vă invit să ascultaţi" SANTA MARIA MAGGIORE", ca să descoperiţi povestea de dincolo de scenă, cu speranţa că opiniile noastre vor fi cenzurate de cei implicaţi efectiv în actul artistic creator.
În primul rând, să aducem un omagiu d-lui Petre Aldea Teodorovici, compozitorul melodiei, care în ceea ce priveşte partea instrumentală este"ca o mare liniştită", notând accentele de fundal din refren.
Interesantă şi inedită este însă partitura d-lui Gabriel Dorobanţu, care cunoaşte un crescendo de la marea liniştită din primul vers, la momentul contestatar-constatator din strofa a IV-a - " Mai bine mort decât sclav la străini,/ Vrem să rămânem un neam de creştini,/ Noi am privit totdeauna spre cer /Şi n-am dorit să plecăm nicăieri!" , după care urmează o descreştere până la pragul însufleţit-exaltat al căutătorului care nu poate fi deturnat de nimeni şi de nimic de la visul său. Partitura d-lui Dorobanţu este ca un val care se naşte, paradoxal, "de la ţărm", atingând cerul, ca să aibă forţa să treacă dincolo de timp şi spaţiu, iar visul să se împlinească.
Cred că muzica a fost scrisă pentru textul d-lui Eugen Rotaru, însă subtilităţile din strofele a IV-a şi a V-a( imn pentru libertate prin reîntoarcerea la credinţă) s-au născut din colaborarea Petre Aldea Teodorovici-Eugen Rotaru.
Cunoaşterii orizontale a lui Columb, i se opune prin antiteză cunoaşterea verticală, înalt-spiritualizată a românilor - "Noi am privit totdeauna spre cer/Şi n-am dorit să plecăm nicăieri!".
Ei bine, pentru Gabriel Dorobanţu a fost o provocare să interpreteze acest cântec, având de atacat trei registre muzicale diferite, însă partitura a fost generoasă, căci i-a pus în valoare disponibilităţile interpretative, unicizându-l,iar, pe de altă parte, i-a purtat noroc, "ancorându-i" destinul trainic în muzică şi dându-i forţa acelui val pe care l-a înălţat cu vocea Domniei Sale într-o seară, în 1993, la Mamaia!
Vedeţi, destul de rar publicul află dintr-o evocare fugară, în general a interpretului cântecului, câte un amănunt din povestea care naşte cântecul. În lipsa oricăror alte surse de informare decât piesa în sine, vă invit să ascultaţi" SANTA MARIA MAGGIORE", ca să descoperiţi povestea de dincolo de scenă, cu speranţa că opiniile noastre vor fi cenzurate de cei implicaţi efectiv în actul artistic creator.
În primul rând, să aducem un omagiu d-lui Petre Aldea Teodorovici, compozitorul melodiei, care în ceea ce priveşte partea instrumentală este"ca o mare liniştită", notând accentele de fundal din refren.
Interesantă şi inedită este însă partitura d-lui Gabriel Dorobanţu, care cunoaşte un crescendo de la marea liniştită din primul vers, la momentul contestatar-constatator din strofa a IV-a - " Mai bine mort decât sclav la străini,/ Vrem să rămânem un neam de creştini,/ Noi am privit totdeauna spre cer /Şi n-am dorit să plecăm nicăieri!" , după care urmează o descreştere până la pragul însufleţit-exaltat al căutătorului care nu poate fi deturnat de nimeni şi de nimic de la visul său. Partitura d-lui Dorobanţu este ca un val care se naşte, paradoxal, "de la ţărm", atingând cerul, ca să aibă forţa să treacă dincolo de timp şi spaţiu, iar visul să se împlinească.
Cred că muzica a fost scrisă pentru textul d-lui Eugen Rotaru, însă subtilităţile din strofele a IV-a şi a V-a( imn pentru libertate prin reîntoarcerea la credinţă) s-au născut din colaborarea Petre Aldea Teodorovici-Eugen Rotaru.
Cunoaşterii orizontale a lui Columb, i se opune prin antiteză cunoaşterea verticală, înalt-spiritualizată a românilor - "Noi am privit totdeauna spre cer/Şi n-am dorit să plecăm nicăieri!".
Ei bine, pentru Gabriel Dorobanţu a fost o provocare să interpreteze acest cântec, având de atacat trei registre muzicale diferite, însă partitura a fost generoasă, căci i-a pus în valoare disponibilităţile interpretative, unicizându-l,iar, pe de altă parte, i-a purtat noroc, "ancorându-i" destinul trainic în muzică şi dându-i forţa acelui val pe care l-a înălţat cu vocea Domniei Sale într-o seară, în 1993, la Mamaia!
IMPRESII DIN PARTEA D-LUI IOIA MARIAN:
" L-am intalnit pe Dl. Dorobantu in 2010 cand intamplarea a facut sa facem parte amandoi din acelasi grup de turisti care vizita Franta. Bineinteles am vorbit si despre SANTA MARIA MAGGIORE ( unul din cantecele lui de referinta) care dupa spusele dansului a fost imprimat ptr. prima data in fosta URSS in limbile romana si rusa. Foarte pertinent si complet comentariul tau ...imi place. Si inca ceva... GABRIEL DOROBANTU este un tip deschis, comunicativ, modest, cu mult bun simt care nu si-a creat o aura aparte din statutul de ARTIST. Generatia tanara are cu totul si cu totul alte preferinte muzicale decat noi ...eu raman un romantic !"
" L-am intalnit pe Dl. Dorobantu in 2010 cand intamplarea a facut sa facem parte amandoi din acelasi grup de turisti care vizita Franta. Bineinteles am vorbit si despre SANTA MARIA MAGGIORE ( unul din cantecele lui de referinta) care dupa spusele dansului a fost imprimat ptr. prima data in fosta URSS in limbile romana si rusa. Foarte pertinent si complet comentariul tau ...imi place. Si inca ceva... GABRIEL DOROBANTU este un tip deschis, comunicativ, modest, cu mult bun simt care nu si-a creat o aura aparte din statutul de ARTIST. Generatia tanara are cu totul si cu totul alte preferinte muzicale decat noi ...eu raman un romantic !"
Versuri de EUGEN ROTARU
Era în zori, marea nu se mişca,
Un marinar peste ape privea
Şi se vedea în al său viitor
Vremea-nvingând, mare navigator!
Numele său pe Hristos îl slăvea,
"Santa Maria" era nava sa;
Şi-n acea zi n-a fost ruga-n zadar,
El a adus lumii noastre în dar:
America...
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă-nchin,
Şi-mi las cuvântul să strige al libertăţii destin,
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă rog,
Dă-mi soarta celui ce-nvinge, viaţa mea fie zălog!
Mai bine mort decât sclav la străini,
Vrem să rămânem un neam de creştini,
Noi am privit totdeauna spre cer
Şi n-am dorit să plecăm nicăieri!
Dă-ne de poţi libertatea din noi
De-ai recunoaşte pe-ai lumii eroi,
Fă-mă Columb pentru tot ce-mi vei da,
Să redescopăr în inima mea:
Puterea ta...
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă-nchin,
Şi-mi las cuvântul să strige al libertăţii destin,
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă rog,
Dă-mi soarta celui ce-nvinge, viaţa mea fie zălog!
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă rog,
Dă-mi soarta celui ce-nvinge, viaţa mea fie zălog,
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă-nchin,
Şi-mi las cuvântul să strige al libertăţii destin!
Santa Maria Maggiore, eu azi la tine mă rog,
Dă-mi soarta celui ce-nvinge, viaţa mea fie zălog...
26.02.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu